Patrimoniu cultural

Patrimoniu cultural

ABC-ul Patrimoniului

Capitolul 1/9

Cuvântul „patrimoniu” se află în strânsă legătură cu un alt termen, de multe ori folosit ca sinonim, și anume: moștenire”„. Din punct de vedere istoric, moștenirea semnifică „transferul proprietății de la tată la fiu”.

Știați că în mai multe limbi europene, echivalentul cuvântului moștenire”„ este folosit pentru a desemna conceptul de patrimoniu cultural (engleză — „heritage”, franceză — „héritage”, germană — „Erbe”, poloneză — „dziedzictwo”, maghiară — „örökség”)?

1

Ce este patrimoniul cultural?

Cuvântul „patrimoniu” se află în strânsă legătură cu un alt termen, de multe ori folosit ca sinonim, și anume: „moștenire”. Din punct de vedere istoric, moștenirea semnifică „transferul proprietății de la tată la fiu”.

Definiție

Patrimoniul, prin definiția sa clasică, este înțeles ca „ansamblul de bunuri și drepturi moștenite de la părinți”.

Știați că?

În mai multe limbi europene, echivalentul cuvântului moștenire”„ este folosit pentru a desemna conceptul de patrimoniu cultural (engleză — „heritage”, franceză — „héritage”, germană — „Erbe”, poloneză — „dziedzictwo”, maghiară — „örökség”).

Patrimoniul în istorie

Termenul de „patrimoniu artistic” a început să fie utilizat la finalul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, atunci când, în urma explorărilor arheologice din Egipt, Mesopotamia, Grecia, Roma și Pompei, au fost descoperite, restaurate și conservate adevărate comori ale lumii antice.

Acestea au fost expuse, iar publicul larg a avut ocazia să le descopere, să le exploreze și să le înțeleagă ca adevărate moșteniri lăsate de înaintași. Astfel, moștenirea a luat amploare, fiind transferată de la structura familială la una mult mai largă – structura socială continentală și apoi mondială.

Ce este patrimoniul cultural?

Știați că?

Henri Bergson , filozof și scriitor francez, a avut ideea extinderii noțiunii de patrimoniu cultural.

Definiție

Patrimoniul cultural este definit, prin legislația în vigoare în România, ca fiind „format din totalitatea bunurilor care reprezintă o mărturie și o expresie a valorilor, credințelor, cunoștințelor și tradițiilor naționale, indiferent de regimul de proprietate al acestora.” 1

1 Legea nr 182/2000

Patrimoniul cultural cuprinde o colecție de mărturii excepționale ale creativității umane de-a lungul istoriei sale:

  • bunuri mobile și imobile

  • tradiții

  • expresii culturale imateriale

Patrimoniul cultural exprimă modurile de viață dezvoltate de o comunitate, pe care le transmite din generație în generație, incluzând:

  • obiceiuri

  • practici

  • locuri

  • obiecte

  • expresii artistice

  • valori

Ce este patrimoniul cultural?
2

Tipuri de patrimoniu cultural

Patrimoniul cultural este foarte variat. Acesta poate fi:

  • Material
    (clădiri, peisaje și artefacte)

  • Imaterial
    (limbă, muzică, obiceiuri și obiceiuri)

Știați că?

Patrimoniul nu cuprinde doar lucruri vechi, lucruri frumoase sau obiecte materiale.

Patrimoniul material

Componente ale patrimoniului cultural mobil:

Artefacte arheologice, obiecte etnografice, creații artistice, artizanat, opere de cultură populară, arhive, manuscrise, colecții private și publice care, din punct de vedere științific, istoric, antropologic, artistic, estetic sau tradițional, au o valoare națională și / sau universală, indiferent dacă sunt elemente izolate sau colecții.

Componente ale patrimoniului cultural imobil:

Monumente, lucrări de arhitectură, lucrări de sculptură sau pictura elemente sau structuri arheologice monumentale, cum ar fi inscripții, gravuri sau picturi în rocă, peșteri, monumente funerare sau orice alt element care are valoare pentru artă, istorie sau civilizație națională și / sau universală;

Componente ale patrimoniului mondial natural:

1. Monumentele naturale constituite de formațiuni fizice si biologice sau de grupări de asemenea formațiuni care au o valoare universală excepțională din punct de vedere estetic sau științific; Exemple: Situl fosilifer de la Messel (D), Situri fosilifere de mamifere din Australia.

2. Formațiunile geologice si fiziografice si zonele strict delimitate constituind habitatul speciilor animale si vegetale amenințate, care au o valoare universală excepțională din punct de vedere al științei sau conservării;

3. Siturile naturale sau zonele naturale strict delimitate, care au o valoare universala excepțională din punct de vedere științific, al conservării sau al frumuseții naturale. Exemple: Delta Dunării, Pădurile virgine și seculare de fag din Carpați și alte regiuni ale Europei.

Componente ale patrimoniului cultural subacvatic:

1. urmele existenței umane găsite în apele teritoriale și care corespund în special siturilor, structurilor, obiectelor, rămășițelor umane sau faunei

2. epave de nave, aeronave sau alte vehicule sau ambarcațiuni, în întregime sau parțial cu încărcătura lor sau în alt mod, precum și a datelor lor arheologice și naturale

Componente ale patrimoniului mixt cultural și natural:

1. proprietățile care îndeplinesc toate sau unele dintre definițiile patrimoniului cultural și natural

2. peisajele culturale care reprezintă bunuri culturale și reprezintă „operele combinate ale omului și naturii”, care ilustrează evoluția omului și stabilirea lui în timp, sub influența constrângerilor fizice și / sau oportunități prezentate de mediul lor natural și de forțele sociale, economice și culturale succesive

Patrimoniul imaterial

Tradiții și expresii orale, inclusiv limbajul ca vector al patrimoniului cultural intangibil, literatură, artă culinară, muzică, cântec, dans, sunete, jocuri, mitologie, ritualuri, obiceiuri , abilitățile și meseria ancestrală - precum și instrumentele, obiectele, artefactele și spațiile culturale asociate cu ele - permițând perpetuarea identității noastre culturale orale și populare, martor la apartenența la curenții civilizației naționale sau universale.

3

Componente ale patrimoniului mondial cultural

Monumentele

opere de arhitectură, de sculptură sau de pictură monumentală, elemente sau structuri cu caracter arheologic, inscripții, grote și grupuri de elemente care au o valoare universală excepțională din punct de vedere istoric, artistic sau științific;

Ansamblurile

grupuri de construcții izolate sau grupate, care, datorită arhitecturii lor, a unității si a integrării lor in peisaj, au o valoare universală excepțională din punct de vedere istoric, artistic sau științific;

Siturile

lucrări ale omului sau opere rezultate din acțiunile conjugate ale omului și ale naturii, precum și zonele incluzând terenurile arheologice care au o valoare universală excepțională din punct de vedere istoric, estetic, etnologic sau antropologic.

În România, monumentele istorice sunt împărțite în două grupe:

monumente de grupa A - de importanță națională și mondială

monumente de grupa B - monumente istorice de importanță locală

Componente ale patrimoniului mondial cultural

Monumentele mai pot fi împărţite în categorii tipologice:

Arheologice, arhitecturale, de for public și memoriale/funerare

Monumente arheologice

  • Complexe paleolitice

  • Aşezări neolitice şi eneolitice

  • Aşezări şi necropole din epoca bronzului

  • Fortificaţii şi aşezări din prima epocă a fierului (hallstattiene)

  • Fortificaţii dacice

  • Oraşe antice

  • Edificii

  • Monumentele medievale identificate pe baza cercetărilor arheologice

  • Rezervaţii arheologice cuprinzând situri cu niveluri de locuire pe perioade îndelungate – aşezări şi necropole

Monumente arhitecturale

  • Cetăţi

  • Ansambluri curţi domneşti

  • Castele, conace, palate

  • Cule

  • Clădiri civile urbane

  • Ansambluri urbane

  • Biserici din lemn

  • Muzee etnografice în aer liber

  • Biserici rupestre

  • Biserici şi ansambluri mănăstireşti

  • Arhitectura industrială; amenajări căi de comunicaţie

  • Monumente de arhitectură populară (locuinţe săteşti)

  • Ansambluri tradiţionale rurale

Monumente de for public

  • Momentele dedicate unor evenimente istorice

  • Busturi

  • Statui

Monumente memoriale/funerare

  • Case memoriale

  • Monumente funerare

  • Cruci de hotar

  • Cimitire

  • Memoriale

4

Cum a început povestea Patrimoniului Umanității?

Povestea Patrimoniului Umanităţii a început în 1954.

Atunci, guvernul Egiptului a decis să construiască Barajul de la Aswan, iar enormul lac de acumulare din spatele barajului urma să inunde o mare parte a văii Nilului şi să acopere definitiv multe dintre comorile antice din Nubia.

Egiptul şi Sudanul au cerut ajutorul UNESCO pentru salvarea monumentelor aflate în pericol.

În campania internaţională s-au implicat multe dintre statele membre UNESCO şi, astfel, o cooperare internaţională fără precedent a făcut posibilă excavarea şi înregistrarea a sute de situri arheologice, recuperarea a mii de artefacte, salvarea şi relocarea a 24 dintre cele mai importante temple.

Știați că?

Cel mai îndrăzneţ proiect de inginerie a fost mutarea templelor de la Abu Simbel şi Philae, construite în 20 de ani şi terminate în 1244 Î.Ch., în timpul marelui faraon Ramses al II-lea.

Templele de la Abu Simbel au fost tăiate în bucăți şi mutate 64 de metri deasupra poziţiei iniţiale, suficient pentru a nu fi acoperite de ape.

În total, au fost transportate 10.000 de tone de piatră şi fixate pe noile poziții, în interiorul unor domuri gigantice din beton, pentru a crea impresia că au fost săpate în rocă ca şi templele originale.

Origini

Știați că?

Conceptul de patrimoniu are rădăcini în nevoia umană de a-și afirma superioritatea prin identificarea celor mai importante creații ale inteligentei umane.

Au fost selectate cele mai uimitoare realizări umane din perioada antichității și desemnate șapte monumente care au fost catalogate ca minuni ale lumii antice:

  • Marea piramidă din Gizeh

  • Statuia lui Zeus din Olimpia

  • Templul zeiței Artemis din Efes

  • Mausoleul din Halicarnas

  • Colosul din Rhodos

  • Farul din Alexandria

  • Grădinile suspendate ale Semiramidei

În 1972, o serie de țări adoptă, cu ocazia Conferinței generale a Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință si Cultură (UNESCO), Convenția privind protecția patrimoniului mondial cultural și natural.

România a acceptat Convenția în anul 1990.

  • Povestea Patrimoniului Umanității

    Piramidele din Giza, Egipt

    Sursă: unsplash.com, Isabella Jusková
  • Povestea Patrimoniului Umanității

    Piramidele din Giza, Egipt

    Sursă: unsplash.com, Julian Obejas
  • Povestea Patrimoniului Umanității

    Statuia lui Zeus din Olimpia

    Sursă: https://www.ancient.eu/Statue_of_Zeus_at_Olympia/
  • Povestea Patrimoniului Umanității

    Farul din Alexandria

    Sursă: https://www.ancient.eu/Lighthouse_of_Alexandria/

Toate capitolele